u-a-a... și altele a-se-me-nea!

inspirată de apocalipsă (cartea lui sk, nu alte cele!), doream ca acest blog să fie un soi de colecție de amintiri pentru posteritate, fie că aceasta îmi va purta sau nu adn-ul, marca genetică sau știu eu mai ce caracteristici. șiii. întrucât este un blog colaborativ/-toriu/-rant, mă gândeam -- ia zi tu, Sol, demarăm seria de postări muzicale, remember-uri și retro party-uri tematice?

în fond, muzica a fost una dintre însoțitoarele determinante ale evoluției noastre spre adulthood; mai ales muzică precum...

GENIUS - Ciocolata

Asculta mai multe audio diverse

acum când mă gândesc, vocea asta feminină îmi provoacă dureri de dinți. nu știu cum de am putut, cândva, să le cumpăr casetele :o)

de ce nu a căzut pitic?

mă gândeam că nu ar trebui să uităm vreodată adidașii fila. 

aceștia au reprezentat un accesoriu absolut al generației mele de gimnaziu, uici mins 1996-2000, aprox. în vremurile acelea suficient de îndepărtate, existau câteva gagici în clasa-mi care se mândreau cu câte o pereche. albi. pare-mi-se mult mai înalți (șenile). cel puțin așa era perechea aceea despre care îmi voi aduce aminte până când voi uita. aparțineau, zic, unei fete care, o bună bucată de vreme, mi-a fost un fel de ”model”. superficial și ridicol, voi zice acum, dar atunci -- atunci mi i-a împrumutat o dată, spre sfârșitul clasei a șaptea, când spusele gagici veneau cu sacul de haine după ele la școală și se schimbau în fiecare pauză. 

atunci am purtat și eu adidașii fila magici; cu blugi evazați originali proveniți de la aceeași sursă.

ca idee, adaug că au existat chiar și bancuri cu adidașii fila. a se vedea versiunea de pitic-pitic și uriaș-uriaș aparținând unei alte foste colege, de care mai bine nu pomenesc. însă felul în care spunea bancul merita toate perechile de adidași fila de pe pământ. 

ioane, ioane, toată lumea doarme ---.

astăzi vreau să îmi aduc aminte de lucrurile pozitive din cariera de profesor a mamei mele. 

când privesc în urmă, îmi vin în minte două aspecte extrem de semnificative, care mi-au marcat viața de adult în devenire și mi-au schimbat perspectiva asupra feluritelor încercări ce mi-au fost date.

I will right wrongs - and that means YOU.

Mama ta știe?
Așa întrebă tantia de la Rodipet, numărând pumnul de monezi. Rodipet trebuie să fi fost, întrucât doar anumite chioșcuri aveau de vânzare acțibilduri cu Sailor Moon.
Normal că nu, am mormăit în barbă.
Normal că da, de fapt - însă post factum.

{de-aicișa}
guilty pleasure;

Într-unul din tutorialele care ne-nvață cum să ne prindem părul precum Sailor Moon, ni se precizează că pentru asta, nu trebuie să avem, neapărat, părul blond. Răsuflu ușurată. Pentru mine, părul lor era în nuanțe de gri, iar personajele negative erau mai classy pe televizor alb-negru.

4:38, citatul meu preferat ♥

Și deoarece în acele vremuri nu aveam internet să-mi aline suferința și lacrimile de crocodil, bonus pentru je:

-->

așa-i că?