marți, 26 iulie 2011

de ce nu a căzut pitic?

mă gândeam că nu ar trebui să uităm vreodată adidașii fila

aceștia au reprezentat un accesoriu absolut al generației mele de gimnaziu, uici mins 1996-2000, aprox. în vremurile acelea suficient de îndepărtate, existau câteva gagici în clasa-mi care se mândreau cu câte o pereche. albi. pare-mi-se mult mai înalți (șenile). cel puțin așa era perechea aceea despre care îmi voi aduce aminte până când voi uita. aparțineau, zic, unei fete care, o bună bucată de vreme, mi-a fost un fel de ”model”. superficial și ridicol, voi zice acum, dar atunci -- atunci mi i-a împrumutat o dată, spre sfârșitul clasei a șaptea, când spusele gagici veneau cu sacul de haine după ele la școală și se schimbau în fiecare pauză. 

atunci am purtat și eu adidașii fila magici; cu blugi evazați originali proveniți de la aceeași sursă.

ca idee, adaug că au existat chiar și bancuri cu adidașii fila. a se vedea versiunea de pitic-pitic și uriaș-uriaș aparținând unei alte foste colege, de care mai bine nu pomenesc. însă felul în care spunea bancul merita toate perechile de adidași fila de pe pământ. 


3 comentarii:

  1. nvm, i-am omis și-acum cum i-am omis și-n gimnaziu.
    aaaah, ce-am pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  2. este în link, dar e aproximativă. cei de pe atunci erau șenile mai zdravene și ceva mai pătrățoși. observ că acum firma asta produce niște modele tare elegante, actually.

    RăspundețiȘtergere