ioane, ioane, toată lumea doarme ---.

astăzi vreau să îmi aduc aminte de lucrurile pozitive din cariera de profesor a mamei mele. 

când privesc în urmă, îmi vin în minte două aspecte extrem de semnificative, care mi-au marcat viața de adult în devenire și mi-au schimbat perspectiva asupra feluritelor încercări ce mi-au fost date.

exhibit a: iaurt cu fructe, doze de bere fără alcool și pateuri cu brânză; se făceau în vremea aceea în botoșani niște pateeeuuuriii, însă jur că nu mai știu unde. se făceau însă. așa erau de bune, că forneții de acum pălesc monstruos în fața simplei amintiri a gustului lor. iar aceste lucruri nemaipomenit de bune mi le aducea a mea mumă când era membră în comisia de supraveghere de la bac la un colegiuuu na-țio-nal din respectivea urbe. pfoai. se merita, zic. 

exhibit b: cum am găsit drumul spre agro. păăăi, în boston city acestălea existau locuri în care nici acum, după ce m-am desprins de el de ani demni de poveste, n-am călcat. daaar, undeva prin clasa a noua, am ajuns de una singură și atottriumfătoare la agroindustrial. acum, dacă mă chinui, nu-mi aduc aminte decât că era în zona bizară cu părculețul unde fumam când ieșeam de la bac (al meu, de data asta). însă mai înainte. cumva. și acolo a fost protocol bunuț, cu saleuri și ceva pricomigdale, dacă papilele nu mă înșeală. 

(notă: din aceeași categorie aș aminti economic, pedagogic, sportiv; textilul a rămas un mister. și doar acolo a murit balaurul de foame ;___;)